(ROU. Bucuresti, Eikon. 2017) : récit (ro)

Répondre à cet article

Messages

  • 13 février 2018
    Bernard Delhomme

    Știm că în spatele fiecărui lucru, fiecărei opere, stă un „arhitect – creator”. Predestinată parcă să parcurgă acest „camino” al cunoașterii, al descoperirii, al definirii eului în raport cu Universul, Manuela Sanda Băcăoanu a fructificat – înnobilându-l curajul, dar și dăruirea, iubirea de semeni și de natură, iubire pe care a transferat-o în Logos, în cartea ce ne-a oferit-o ca un dar. E dar făcut celor ce nu au chemarea, voința, curajul, forța de a străbate „Drumul Sfântului Iacob”, drumul purificării de sine. Este un dar făcut umanității, un ghid ce – cu fiecare pagină parcursă pe nerăsuflate – transmite peripețiile, bucuriile, suferințele îndurate cu stoicism, trăiri adânc întipărite în suflet, sentimente profunde, alături de frumusețea sau asprimea peisajului, de – uneori – vitregiile naturii, dar și de bunătatea, căldura, ospitalitatea oamenilor întâlniți, acele legături nevăzute ce se țes între semeni, legături ce rămân în amintire ca o lumină… Cartea Manuelei Sanda Băcăoanu, Între Pământ și Cer, pe Camino de Santiago, în cele 400 de pagini, e atent structurată pe capitole, cu finețea și exactitatea unui inginer – „arhitect”, care – prin forța cuvântului dat de iubire, a transpus esența trăirii profanului în sacru, „între Pământ și Cer”. Felicitări autoarei ! Cred că această carte e doar începutul drumului spre desăvârșire în arta cuvântului. —